Simte-te ca la dumneta acasă, dar de ce lași domnișoara singură?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din filmul Nu filmăm să ne-amuzăm (1974).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:58:21 în versiunea DVD a filmului.

Contextul replicii

[...]

- Și niciun intelectual!

- Auzi, m-ai întrebat de ce l-am lăsat? De-aia l-am lăsat!

- (una râde și cealaltă plânge)

- Tot mereu gândesc unde-i iubirea. Minune cu ochi mari...

- Foarte bine... să-i înnebunim pe francezi.

- Soyez bien Venus... Bitte sehr danke schon. Schon...

- Simte-te ca la dumneta acasă, dar de ce lași domnișoara singură?

- Dumneata nu ai altă treabă?

- Extraordinar! Eu îi vorbesc frumos, și ei îmi ocupă toate mesele, nu...

- Generație de nebuni!

- Ciao, domnișoara. Stă careva pe scaunul ăsta? Ia loc. Mulțumesc...

- Eu dac-aș știi că țineți la mine puțin, m-aș schimba ca om. Cum să vă spun, m-aș subția un pic.

- Da, se poate, dar ce să-i faci.

[...]

Cele mai bune replici din film

Mă dragă, dar în filmul ăsta nu sunt și roluri de femei mai puțin analfabete?

Nu-și înșală soțul decât la mare. În alte forme de relief: munte, poiene, câmpii, luminișuri, pur și simplu îl adoră. Dar acum e la mare.

Confundă buzunarul propriu cu cel al statului și din această confuzie n-are de ce se plânge.

Papanașii nu constituie un trib de sălbatici așa cum spui dumneata. Ei sunt un fel de mâncare delicios compus din brânză de vaci, smântână, făină...

Care, deși n-are umorul meu, îl are pe-al lui.

Citat aleatoriu