Fragment audio de 4 secunde din filmul Diminețile unui băiat cuminte.
Puteți regăsi această replică la minutul 01:24:55.568 în versiunea TV/Peliculă a filmului.
Contextul replicii
[...]
- Nu trebuie să fi vesel acum, nu vreau. Vreau să vorbim.
- Iar să vorbim despre ea? Știi, mie mi-a cam trecut.
- Sau poate vrei să mă iei cu tine. Te-a durut pe tine deodată inima și vrei să mă smulgi din starea mea de lentă decădere.
- Nu, bătrâne. Închipuiește-ți, încearcă. Eu n-am putere, eu am rămas undeva în urmă, am pierdut pasul.
- Adică, zici tu noi să ne facem că trăim fără să lăsăm o urmă, un semn al trecerii noastre pe pământ.
- Să scriem doar pe scaunul cu perniță de plastic. 'Aici s-a odihnit și și-a bătut joc de el', așa vrei tu să spui, nu? Ei bine, nu se poate, în curând n-o să mai găsești nimic, nici scaunul.
- Dacă n-ai putere, te zbați în tine și renunți încet.
- Dar Fane de unde o are, și toți ceilalți?
- Datoria ta măruntă, bătrâne, la asta vreau eu să renunți.
- Ascultă, când ai fost tu pe șantier, l-ai cunoscut pe unul Cioba. Bătrânul care lucra în același birou cu mine.
- Un om drăguț, cam neplăcut de amabil. Ce mai face?
- Zicea că e inutil, nu mai voia nimic. Pe-acasă vedea de flori și îi era necaz pe el, pe urmă o ciroză mai veche și... într-o zi, de parcă nici nu fusese vreodată, a murit.
- E posibil, mă? Nu se poate muri așa.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu