Fragment audio de 5 secunde din filmul Directorul nostru (1955).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:09:13.380 în versiunea TV/Peliculă a filmului.
Contextul replicii
[...]
- Unii pleacă, alții rămân...
- Unde pleci?
- Bine, dar acuși vine adunarea cu premiile!
- Eu sunt mulțumit că lumea nu mă bagă în seamă și nu se leagă de mine. Nu aleg după premii.
- Stai, frate, că trimestrul ăsta sunteți voi la rând, biblioteca, planificarea, și noi, de la registratură!
- Nu se poate să nu fii de față! Își mai rătăcește careva plicul.
- Nu mă trage în ispită, că mi se usucă răsadurile, și am dat pe ele ultimii bani de la chenzină.
- Lasă-le, pustia, de răsaduri! Toarnă pe ele puțină apă. Mâine ai cu ce să-ți cumperi și altele. Crede-mă, știu eu cum e rânduiala.
- La urma urmei, eu mi-am văzut de treabă și n-am stat nimănui în cale. De ce, la o adică, să nu mă premieze și pe mine?
- În fund, pe o estradă, se așează câteva mese, una lângă alta. Se acoperă cu o pânză roșie, se pun câteva ghivece de flori, o sticlă de Borvis și câteva pahare, apoi scaunele și... cam asta.
- Tovarăși! Ne-am adunat astăzi potrivit obiceiului statornicit în tradiție...
- Dacă îmi dă, să zicem, o sută de lei, mai cumpăr răsaduri, iau o pereche de sandale lui fiul meu cel mare și nevestii, un batic.
- Dar dacă îmi dă, să zicem, două sute de lei, cu două sute de lei pot să cumpăr și răsaduri, sandale la amândoi băieții, iar nevestii chiar un imprimeu de rochie.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu