Erau atunci în sală 30 de oameni.
Fragment audio de 4 secunde din dialogul filmului Singurătatea florilor (1975).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:33:52 în versiunea TV/Peliculă a filmului.
Contextul replicii
[...]
- Și nu toată... doar atât cât să simtă pământul ca pe urmă să-și ia zborul.
- Nu vrei să m-asculți? Măcar câteva minute să m-asculți.
- Nu știu, crede-mă, nu știu ce-mi reproșezi.
- Erau atunci în sală 30 de oameni.
- Toți au votat împotriva ta. Te-ar fi ajutat cu ceva votul meu pentru?
- Vezi? Ca să nu mai spun că de-atunci au trecut anii, ți s-a făcut dreptate...
- Tâmpenia aia s-a uitat, ai fost reabilitat...
- Toți și-au dat seama până la urmă că n-ai avut nicio vină.
- Ce-mi reproșezi? Cât îmi mai reproșezi?
- N-am făcut decât ceea ce au făcut și alții, alții cu care te vezi, cu care ai rămas prieten.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu