Otilia, ascultă-mă!
Fragment audio de 5 secunde din dialogul filmului Felix și Otilia (1972).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:41:52 in versiunea DVD a filmului.
Contextul citatului
[...]
- Neînsemnată pentru tine. Singurul meu merit este că-mi dau seama.
- Bine, atunci o să devin şi eu un bărbat şic ca Pascalopol.
- Aşa o să-ţi placă? Nu încerca, nu-ţi stă bine!
- Te iubesc aşa cum eşti, dar nu te merit, ăsta-i adevărul.
- Nu-i aşa, tu meriţi totul. Felix, ăsta-i adevărul.
- Când tu vorbeai de ideal, eu mă gândeam că am uitat să şterg praful de pe pian.
- Otilia, ascultă-mă!
- E momentul să-l părăseşti pe Pascalopol. Dar ce ai cu el? Nu înţeleg...
- Să-l laşi! Lumea vorbeşte urât. Ce te interesează pe tine ce spune lumea?
- Mă interesează. Felix, nu mă supăra!
- Am fost în camera lui? Spune, am fost?
- Te poţi duce acum. La revedere!Adio!
- Doamnelor şi domnilor, minunea secolului pătrunde acolo unde încă n-a călcat picior de om.
[...]