Iubirea eternă, pentru care părăseşti bogăţii, onoruri, tot.
Fragment audio de 6 secunde din dialogul filmului Felix și Otilia (1972).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 02:07:22 in versiunea DVD a filmului.
Contextul citatului
[...]
- Tu mi-ai bocit ca o muiere, mai mare ruşinea.
- Eu să fi fost, nu mă jeleai atâta. Ce vrei dragă, sunt o fire sensibilă, iubitoare, nu?
- Dar ce ai acolo? Ce ţi s-a întâmplat?
- Unde? N-am nimic. Stănică, tu mi-ascunzi ceva. Ce ai acolo?
- Olimpia mea scumpă, draga mea... Păi ai ceva umflat sub cămaşă.
- Tot ce văd mă convinge şi mai mult că nimic nu-i mai înalt decât misterul căsătoriei.
- Iubirea eternă, pentru care părăseşti bogăţii, onoruri, tot.
- Ascultă, madam! Te rog să nu mă spionezi!
- Eu sunt avocat, mai mult decât un duhovnic.
- Poate că cineva mi-a încredinţat un secret, pricepi?
- Când cineva îmi încredinţează un secret îl înmormântează în mine.
- În lucrurile mele să nu te mai bagi! Iţi interzic formal.
- Mie mi se încredinţează acte, madam, de care depinde onoarea indivizilor, averea lor.
[...]