Bine, dar ce trebuie să credem noi? Că n-am mințit ca să trăiesc! Atât! Dar pentru ce atunci? Ca să mor!
Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic Să îmbrăcăm pe cei goi (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:59:51 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Nimic, fiți liniștiți. De astă dată, nimic
- Dumnezeule! Trebuie s-o ajutăm, să o transportăm imediat! Da, da, da vino, Ersilia
- Nu, nu! Nu vreau. Nu-nțeleg? Destul... pentru Dumnezeu... destul!
- Puteai să te gândești domnișoară că eram eu aici. Puteai să stai aici, cu mine
- Dacă n-aș fi făcut-o, nimeni nu m-ar fi crezut
- Bine, dar ce trebuie să credem noi? Că n-am mințit ca să trăiesc! Atât! Dar pentru ce atunci? Ca să mor!
- Atunci când am spus acea minciună, totul era sfârșit pentru mine și-am spus-o tocmai din cauza asta
- Tu n-ai vrut să crezi și-aveai dreptate. Nu m-am gândit deloc la tine
- Nu m-am gândit că-ți voi tulbura, că-ți voi răvăși astfel viața
- Mă disprețuiam atât de mult... Dar cum mă-nvinuiai și... Nu, nu, nu, mă disprețuiam atât...
[...]
