Eliza, speriată, se-afundă în peșteră.
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Lebedele (1967).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:18:55 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Se-așeză plină de sârguință să răsucească fire aspre din urzicile ce-i bășicau mâinile.
- Lacrimi de durere îi curgeau de-a lungul obrajilor.
- Dar ochi-i străluceau la gândul că frații ei vor scăpa de blestem.
- Deodată însă, undeva departe se auzi un lătrat, apoi altul, mai aproape. Auzi și tropote de cai.
- Eliza, speriată, se-afundă în peșteră.
- Prea târziu, însă. Câinii pe care îi auzise se și arătară lătrând din toată puterea.
- Prieteni, veniți mai aproape! Uitați-vă! O fată!
- După îmbrăcăminte, nu pare să fie de pe la noi.
- Ce frumoasă e! Fii binevenită pe plaiurile țării mele, făptură minunată.
[...]
