Cred că vă înșelați, confundați destinul cu bătrânețea. Exact.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:26:28 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Mă întreb dacă nu cumva viața este regizată de o forță supremă, fie și ea oarbă, de un Dumnezeu.
- El de ce-ar fi scutit? Hăituiți suntem toți, Otilia.
- Cred că vă înșelați, confundați destinul cu bătrânețea. Exact.
- Prezența voastră îmi arată că m-am născut prea devreme.
- Și demonstrează o neconcordanță care nu poate fi întâmplătoare.
- Nu, nu, cred că tocmai concordanțele nu pot fi întâmplătoare.
- Mă plictisiți, domnilor filozofi. Peisajul ăsta minunat, necuprins, nu rimează cu discuția voastră.
- Dar fiindcă veni vorba, află, Pascalopol, că n-ai motive să te socotești inferior tinerilor.
- Eu mă simt mult mai aproape de dumneata decât de generația lui Felix.
[...]