Să mă ia dracu, n-ar trebui să beau niciodată... mă-nduioșez și-mi dau lacrimile când văd ce prost sunt așezate toate, strâmb.
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:16:07 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Mă conduci acasă? Desigur, cu multă plăcere.
- Iar am exagerat? Nu, nu, acum, nu, dimpotrivă.
- Dacă la invitația mea răspundeai ca un bleg, plecam singură.
- Să-i spunem 'bună seara' lui Stănică. Era preferabil să nu mai dăm ochii cu el, dar...
- Domnișoara Georgeta e obosită, Stănică, m-a rugat s-o conduc.
- Bine, Felix, sunteți o pereche frumoasă.
- Să mă ia dracu, n-ar trebui să beau niciodată... mă-nduioșez și-mi dau lacrimile când văd ce prost sunt așezate toate, strâmb.
- Filozofie, Stănică, dragă? E, poate....
- Felix, o să trebuiască să-l ajutăm pe conu' Iorgu.
- Poți să vorbești cu moș Costache să-i prelungească contractul?
[...]