Iar sufletul...
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:51:55 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Nu-l plângeți pe cel plecat că el acum se veselește în grădina raiului.
- Deh, taică, sunt bătrân și mă omoară junghiurile. Acuși mă-ngropați și pe mine.
- A murit bietu frati-meu, părinte. El, care era așa de bun!
- Moartea e voința nepătrunsă a Domnului și nu se cuvine să-l supărăm arătând o durere prea mare.
- Căci el a dat ca trupul să se risipească întru cele din care s-a alcătuit.
- Iar sufletul...
- Fetică, n-ai puțină țuică să mă întăresc că mă chinuie reumatismul...
- Am auzit că-i bun camforul cu alcool, părinte.
[...]