La urma urmei, cum nici nu ești copilul meu, nici nu-mi permit să stăruiesc prea mult...
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Bădăranii (1958).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:35:54 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Dar eu? Pe mine cum o să mă vadă?
- Tu, ca fată, ești foarte bine așa cum ești.
- Da... sunt foarte bine... adică nu-s bolnavă! Da! Mă simt foarte bine!
- Ce pot eu să-ți fac, draga mea? Tu știi cum e tatăl tău! Te poți înțelege cu el ca lumea?
- La urma urmei, cum nici nu ești copilul meu, nici nu-mi permit să stăruiesc prea mult...
- Lasă, că știu că nu-s copilul dumitale!
- Dac-aș fi fata dumitale, nu m-ai lăsa, când vine lume în casă, să stau cu șorțul ăsta pe mine.
- N-ai decât să ți-l scoți. Scoteți-l!
- Şi dacă-l scot, ce scofală? Dacă-l scoți, cum mă vezi și cum te văd, nu-l mai ai pe tine!
- Dacă-l scoți, cum mă vezi și cum te văd, nu-l mai ai pe tine!
[...]