Ce e pisălogeala asta? Eu obișnuiesc să nu recunosc oamenii, adică să nu știu cine sunt, cum adică?
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Puricele în ureche.
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:32:44 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Te rog să mă ierți, dragă Finache... M-am lăsat stăpânit de mânie, iartă-mă...
- Nu-i nimic, te-ai răcorit. Dacă-ți face bine, nu-i nimic.
- O să mă calmez... mă calmez, dar nu pot să mă calmez!
- Ia stai, stai... cum adică 'să recunosc oamenii', cum să 'știu cine sunt'?
- Ia, ia ascultă! Prin urmare și dumneata... Ce, ce și eu?
- Ce e pisălogeala asta? Eu obișnuiesc să nu recunosc oamenii, adică să nu știu cine sunt, cum adică?
- Stai, stai, nu, nu...! N-am vrut să spun asta!
- Dar să știi că eu am mintea întreagă, te rog foarte mult că nu...!
- Sigur, sigur! Se vede! Se vede!
- A, păi nu se poate așa! Păi, se poate...?
- Dar ce-are a face? Uite, eu în locul dumitale tot aș fi stat culcat. Da... Ce?
[...]
