Ursul trage pe nări, pufăie, mârâie, apoi deodată cască fălcile și râde mătăhala de se cutremură bolțile!
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Capul de rățoi (1982).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:55:49 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Așa mi-am mâncat amarul cu mistrețul ăsta până acum câtăva vreme, când cu comedia aceea...
- Salutul ăla cu lăsatul pe jos...
- L-am văzut cu ochii mei căscând gura la oameni și zâmbind. I-a plăcut nevoie mare!
- Și dracilor de copii atât le-a trebuit, ba chiar și mie.
- De atunci, cum îl vedem că-i tună și că-i fulgeră, unul ori altul, țuști!
- Ursul trage pe nări, pufăie, mârâie, apoi deodată cască fălcile și râde mătăhala de se cutremură bolțile!
- Până aici i-a fost! De-acum i-am găsit clenciul.
- Da, da... hai c-am plecat. Voie bună și sănătate!
- Ai auzit, Pentagoane? Ai văzut?
- Pasărea măiastră bate din aripi, nu se încurcă!
- De când fâlfâie rățoiul din aripi, aerul a început a se primeni.
- Și nu bate numai în piețe și pe uliți, ci și în bătătura oamenilor.
[...]