Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Hagi-Tudose (1987).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:57:07 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- De la ceas, la ceas ieșeam din prăvălie s-o privesc pe dinafară. Îi dam târcoale... Îi cercetam zidurile și încăperile de-amănuntul ca și cum n-aș fi cunoscut-o.
- Mă ridicam în vârful picioarelor să-mi arunc privirile peste acoperișul ei...
(râde sacadat)
- Prăvălia era copilașul meu rumen și frumos. Eu, părintele fericit și înfricoșat că am pe cine să mângâi.
- Bre! Bre! Că nu ne-a dat de deochi...
- Lasă, nu-l întrerupe!
- Prăvălia! Prăvălia...!
- Femeia fermecătoare, eu, nebunul care-i da în genunchi cu ochii închiși și cu inima speriată...
- Mi se izbândise visul, rămăsesem singur!
- Numai ale mele erau jurubițele, sculurile și ghemurile de găitan... ale mele! Maldărele de lână, rodanele, războaiele și mașinile...
- Numai eu cu mâna mea deschideam tejgheaua! Numai în mâna mea banii și zdelcele...
- În cea dintâi seară, zăvorând ușile și obloanele, ochii-mi jucară-n toate părțile, mustrând pe ucenici la fitece mișcare.
- Încet, încet, că ușile nu sunt de fier!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu