Eu sunt, numai eu, Mihailov Vasilici, să ne fie cu iertare... Cum vine asta? Eu niciodată...
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Nunta lui Krecinski (1952).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:28:17 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Iar dumitale, Lidia, îți înapoiez inima. Ia-o. Fii fericită. Uită-mă...
- Ce vrei să spui? Michel! Cum vorbești? Nu te-nțeleg!
- Inima nu se dă înapoi. E a dumitale! Inima mea îți aparține.
- Pentru numele lui Dumnezeu, tăticule, de ce taci?
- Noi suntem vinovați! Noi suntem vinovați!
- Eu sunt, numai eu, Mihailov Vasilici, să ne fie cu iertare... Cum vine asta? Eu niciodată...
- Dacă s-a găsit un nebun, poți să dai crezare aiurelilor unui...
- Dar la purtarea dumitale te-ai gândit? Răspunde!
- Dacă un bârfitor a putut să mă jignească, cu atât mai vârtos m-ai jignit dumneata!
[...]
