Fiul meu își dă seama cât de serios e pasul pe care îl face și speră, zice el, că prin această deghizare de scurtă durată să surprindă câteva trăsături ale caracterului logodnicii sale, s-o cunoască mai bine ca să știe ce are de făcut.

[ 0 ]

Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul dragostei și al întâmplării (1956).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:14:33 in versiunea Vinil a inregistrarii.

Contextul citatului

[...]

- Ascultă, Mario, scrisoarea pe care am primit-o de la tatăl lui Dorante.

- Nu știu, zău, ce vei zice de fantezia ce i-a venit fiului meu. O fantezie ciudată. O mărturisește chiar el însuși.

- Dar motivul este agreabil și chiar delicat.

- M-a rugat să-i dau voie să se înfățișeze la dumneata mai întâi sub chipul valetului său care la rândul lui va juca și el rolul stăpânului său.

- O să fie tare amuzant!

- Ascultă mai departe...!

- Fiul meu își dă seama cât de serios e pasul pe care îl face și speră, zice el, că prin această deghizare de scurtă durată să surprindă câteva trăsături ale caracterului logodnicii sale, s-o cunoască mai bine ca să știe ce are de făcut.

- După cum am hotărât, să le lăsăm libertatea de a alege într-un fel sau altul.

- Eu unul, cu totul încrezător în cele ce mi-ai spus despre încântătoarea dumitale fiică, m-am învoit.

- Având însă grijă să te înștiințez, deși el mi-a cerut să-i păstrez taina...

- Interesant, tată!

- Dar stai, stai... c-asta nu-i totul.

- Sora ta, îngrijată și ea la rândul ei de firea lui Dorante a cărui taină ea n-o cunoștea,

[...]