Dar domnișoara, mi-a spus Lisette, l-a apărat pe valet cu atâta căldură încât am rămas mirată.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul dragostei și al întâmplării (1956).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:43:30 in versiunea Vinil a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Da' ce-i pornirea asta la tine, surioară? Vai, cum te-ai aprins!
- Da, pentru că m-am săturat de rolul meu.
- Și mi-aș fi scos de mult masca dacă nu m-aș fi temut că îl supăr pe tata.
- Într-adevăr, ești atât de turburată, fata mea, încât nu te mai recunosc nici eu, tatăl tău.
- Se vede că nervozitatea asta a ta a făcut-o pe Lisette să ne spună ce ne-a spus. Pe Lisette?
- Da, ea îl învinuia pe valet că el ți-a spus numai lucruri rele de stăpânul lui.
- Dar domnișoara, mi-a spus Lisette, l-a apărat pe valet cu atâta căldură încât am rămas mirată.
- Și pentru cuvântul 'mirată' am certat-o.
- Așa-i... oameni ca ea, nu-și dau seama câte înțelesuri poate să aibă un cuvânt.
- Obraznica! Ați întâlnit ceva mai necuviincios ca fata asta?
- Mărturisesc că m-am supărat fiindcă băiatul era învinuit pe nedrept.
[...]