Ajutor, ajutor... Apoi, cași când ai striga cât poți de tare... Ajutor... ajutor!
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Prețioasele ridicole (1959).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:44:50 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Nici nu băgam de seamă când vă privesc așa fără de teamă.
- Ai voștri ochi mă fură tiptil cu focul lor.
- Ajutor, ajutor, ajutor... ajutor! (3)
- Vai, ce arie pătimașă! Mor când ascult așa ceva! E ceva cromatic în ea...
- Este, da, da... este ceva...
- Nu găsiți că... cât de bine e tălmăcită ideea în cântec, nu?
- Ajutor, ajutor... Apoi, cași când ai striga cât poți de tare... Ajutor... ajutor!
- Și-apoi, deodată, ca o persoană la capătul puterilor: Ajutor...
- Iată ce va să zică să cunoști esența lucrurilor. Esențialul. Marea artă.
- Sunt entuziasmată și de arie și de cuvinte.
- N-am văzut niciodată ceva mai frumos.
- E, tot ce fac eu are un aer firesc fără să fi fost pregătit dinainte.
[...]
