Îmi pare rău, Ghiță, că mai stăruiești cu scuzele tale...
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic O scrisoare pierdută (1952).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:47:09 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Lasă-mă!
- Pristanda apare în fund făcând loc cu respect lui Cațavencu să treacă.
- Poftiți, cocoane Nicule, poftiți...
- Și zău, să pardonați, în considerația misiei mele, care ordonă să fim scrofuloși la datorie.
- Îmi pare rău, Ghiță, că mai stăruiești cu scuzele tale...
- Nu brațul care lovește, voința care ordonă e de vină...
- Eu chiar am scris un articol în privința asta. Nu știu dacă l-ați citit?
- Trebuie să-l fi citit, coane Nicule. Eu gazeta d-voastră o citesc ca Evanghelia totdeauna.
- Că să nu vă uitați la mine... adică pentru misie...
- Altele am eu în sufletul meu, dar de! n-ai ce-i face: famelie mare, renumerație după buget mică...
[...]