Ca vecin, da. Ca om, abia acum.
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Vecini de apartament.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:23:26 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Pe când așa, oricând poți găsi pe cineva cu umbrelă la îndemână sub care să te adăpostești și tu.
- Dacă-i așa, atunci eu nu mai aștept. Merg pe jos.
- Cum, pe jos? Și eu cum rămân? Nu vezi, plouă cu găleata. Fie-ți milă, vecine, mă udă până la piele.
- Vezi? ăsta-i neajunsul să stai sub umbrela altuia: oricând te poate lipsi de protecția ei.
- Dar de ce? Doar oameni suntem... Suntem vecini de apartament. Mă cunoști doar.
- Ca vecin, da. Ca om, abia acum.
- Nu știu ce să zic, n-are niciun conflict.
- Vă asigur c-o să aibă când o să începeți să distribuiți rolurile.
- Ia spune, te căsătorești cu ea, nu?
- Ce rost mai are? Acum, dacă nu mai am aceste defecte, pot să găsesc mai ușor cameră mobilată.
[...]