O aștept de atâtea luni.
Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Steaua fără nume (1965).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:04:07 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Fac prinsoare că iar e vorba de o carte.
- Da.
- Nu te mai lași de cărți dom' Profesor.
- E o carte mai... Cum să-ți spun eu? mai rară, mai deosebită... O comandasem de mult din străinătate.
- Și n-ai avut răbdare să ți-o aducă acasă. Veniși la gară să-i ieși înainte.
- O aștept de atâtea luni.
- Patimă mare cărțile, dom' Profesor. Da, da, patimă mare.
- Uite, chiar azi noapte, stăteam de vorbă cu judecătorul și farmacistul.
- Băiat bun Profesorul - zicea farmacistul - dar are un cusur... toată ziua cu nasu-n cărți.
- Ba chiar așa e. Nu te vede omul nicăieri: la cafenea, la bodegă, la un pokeraș...
[...]
