Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Doamna ministru (1954).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:06:45 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nu mă gândesc la mine, ci la băiatul meu. Mă gândesc la viitorul copilului meu, tânăr vlăstar al familiei noastre.
- Îngerașul a fost exmatriculat din toate școlile din țară... Dar ce pot să fac, dacă Dumnezeu nu i-a dat cap pentru învățătură?
- Or, ce vreau să te rog? să faci tu așa, ca băiatul să devină bursier al statului.
- Păi, dacă nu poate să-nvețe?
- N-are-a face! Să-l ia numai statul să-l întrețină și, pe urmă, când s-o face mare, poate să se facă orice. Dirijor, profesor de teologie, farmacist... n-are-a face! Numai să fie bursier al statului...
- Ei, dacă băiatul este așa de capabil, ar fi păcat să nu-l ajutăm. Scrie, unchiule: bursier al statului.
- Dumneata, unchiule Iacov?
- Cum ți-am spus, ghinionul se ține scai de mine. Ce-am încercat, mi-a ieșit pe dos.
- Dar, ce mi-am spus mereu: așteaptă, c-o să răsară și pentru tine soarele într-o zi. Și iată că a răsărit și pentru mine.
- Mă gândesc să-mi aranjezi, cumva, o concesiune... să tai, de pildă, o pădure a statului.
- Ce mi-am zis? Dacă, cu celelalte mi s-a-nfundat, poate cu asta o să-mi meargă...
- Foarte just! Statul nu pierde nimic! Doar pădurile, se știe, cresc singure...
- Da, se poate... scrie, unchiule: concesiune. În definitiv, ce fel de familie ministerială am fi noi, dacă n-am avea măcar dreptul să tăiem o pădure?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu