Ce ironie a soartei...
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Katrina din Heilbronn.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:31:37 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și mă iertați, dacă împrejurarea-n care...
- Nu, te rog, nu mă mai umili. Mă duc fără crâcnire-n temnițele tale.
- În temnițe? Cum, nu vedeți cu ochii voștri?
- Nu mă umili cu generozitatea ta. Te rog, dă-mi mâna.
- Mă iată, dar, prizonieră și oaspete în casa lui Wetter Strahl.
- Făcându-mi, ca la mine-acasă, după o noapte aprigă, toaleta mea de dimineață.
- Ce ironie a soartei...
- Dar ce-o avea de povestit bătrâna de care mi-a vorbit atâta camerista?
- Ia, am adus-o domniță... ia măicuță, șezi și povestește.
- Ascultați, domniță, face s-ascultați, e cea mai curioasă poveste din lume. Spune.
- Păi, așa, cam pe la sfârșitul anului trecut, contele fusese copleșit de-o adâncă tristețe.
[...]