Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:21:01 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Sigur că te iubește, Duce. Toți te iubim. Ești un om bun.
- Vreau să spun... dragoste, Regină. Mă iubești? sau asta era aseară, altă clipă, altă poveste...
- Te iubesc.
- Stai puțin, fetițo.
- Suntem cu toții înfometați și ne e frig și ne simțim singuri, dar, dacă nu mă iubești cu totul, așa, nebunește, cum m-ai iubit aseară, nu e nevoie să te prefaci.
- Nu, te iubesc.
- Stai, așteaptă. Dragostea vorbește o limbă ciudată.
- Omule, ea te iubește, sigur că te iubește. Pe lângă bunătate, există și o mare frumusețe în sufletul tău. O frumusețe pe care nu se poate ca femeile să n-o iubească, la toți bărbații, în general, și mai ales la alesul inimii lor.
- Continuă...
- Dar îi e rușine că, în timp ce te iubește pe tine, mai iubește și pe băiatul tăcut.
- Când erai tânăr, în zilele tale de glorie, s-a-ntâmplat și cu tine așa. Ți-aduci aminte? Nu se poate să nu-ți amintești.
- Da, mi-aduc aminte.
- Mulțumesc, fată, că te-ai căznit... și te rog să fii veselă. Fii veselă, sunt prietenul tău. De ce plângi, fată? Nu, nu... eu sunt prietenul tău.
- Duce, n-ai mâncat nimic. Ia pâinea asta.
- Pâine, Regină? Dă-i pâinea băiatului sătul.
- Îmi pare rău, te rog să mă ierți...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu