Stăpâne, viu cu aurul cerut.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Comedia erorilor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:58:05 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nu dau de-un om să nu-l văd că salută de parc-aș fi prieten vechi cu toți!
- Și toată lumea știe cum mă cheamă: ba mă poftesc la masă, ba-mi dau aur...
- Ba-mi mulțumesc că le-am făcut vreun bine, ba-mi pun în față marfă, să le-o cumpăr...
- Desigur - doar năluci vrăjitorești c-aici s-au strâns toți vracii din Laponia.
- Dar ce-i cu Dromioa? A înnebunit de-aleargă așa?
- Stăpâne, viu cu aurul cerut.
- Ce, te-ai descotorosit de poza lui tata-Adam îmbrăcat modern?
- Ce aur?
- Nu cel ce arendase paradisul: cel ce voia să-ți închirieze gherla...
- Adam, cel care umblă-mbrăcat în pielea vițelului tăiat pentru fiul risipitor...
- Cel care-ți sufla-n ceafă, stăpâne, ca un înger al răului și care te somase să părăsești libertatea.
[...]
