Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Ploșnița (1955).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:55:47.926 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Da, da. Prezența dumitale este foarte, foarte necesară. Sunt fericit că ai venit.
- Înseamnă că el este acel Prisîpkin de care vorbeai. Iar dumneata ești ea.
- Fii bună și spune-mi, genele lui erau moi? Să nu se fărâme în eventualitatea unei decongelări rapide.
- Tovarășe profesor, cum aș putea eu oare să-mi amintesc ce fel îi erau genele, dacă nu le-am mai văzut de 50 de ani?
- Ei, dar ce sunt 50 de ani? Parcă a fost ieri. Eu cum îmi mai amintesc culoarea părului de pe coada mastodontului, care a trăit acum o jumătate de milion de ani? Da, da.
- Nu-ți amintești cumva când se găsea în prezența mai multor oameni, se umfla în pene își umfla tare nările?
- Cum să-mi amintesc, tovarășe profesor?
- Sunt 30 de ani de când nimeni nu-și mai umflă nările în asemenea ocaziuni.
- Așa. Așa, da, da, da.
- Dar nu cumva ești informată asupra capacității stomacului și ficatului lui? Asta pentru cazul când el ar elimina rachiul, spirtul pe care l-ar conține și care ar putea să se inflameze din cauza voltajului ridicat.
- De unde-aș putea să-mi amintesc toate astea, tovarășe profesor?
- Îmi amintesc doar că avea un stomac.
- Ei, dar dumneata nu-ți mai amintești nimic, tovarășe Beriozkina!
- Era furios? Asta poate îți amintești mai ușor.
- Nu știu, poate. Cu mine, nu.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu