Mulțumesc, copiii mei! Mulțumesc!
Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Moștenitorii lui Rabourdin.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:24:41.840 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Eu n-am nevoie să recurg la nicio josnicie.
- Acum vine și nașul, să-i pun pernița asta pe fotoliu.
- A, nu, nu, nu. Lasă-mă pe mine s-o pun. Asta-i treabă de doctor.
- Tu o pui întotdeauna prea jos. Uite, uite așa trebuie, să se simtă ca în pătuțul lui.
- Iar eu ți-am aranjat pernițele pe fotoliu.
- Mulțumesc, copiii mei! Mulțumesc!
- Scumpul nostru prieten... Ce prăpădit e!
- Vino să te așezi aici, în fotoliul ăsta, prietene. Ai să te simți ca în patul tău.
- Trebuie să mănânci acum grișulețul ăsta cu lăptic și cu zăhărel. O adevărată dulceață, nu altceva.
[...]
