Domnule Weissman, v-am aşteptat.
Fragment audio de 5 secunde din dialogul filmului Felix și Otilia (1972).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:17:02 in versiunea DVD a filmului.
Contextul citatului
[...]
- Sărăcuţa, cât trebuie să fi suferit că... acuma nu mai eşti chiar aşa tânără.
- Asta e... Nu mai sunt părinte şi sunt urãtă.
- Lasă taică, nu eşti aşa urâtă. Urât e dracul! E negru.
- Lasă, lumea asta e atât de plină de păcate... Dar te ia de nevastă?
- Ştiu eu părinte? Nu eşti din cele mai mari rele pe lume.
- Sărut mâinile, domnişoară! Ce mai faceţi?
- Domnule Weissman, v-am aşteptat.
- Mi-ai promis că vii odată sus, să iei un ecler.
- Sunt foarte bune. Poate puteţi să mă serviţi şi jos în salon.
- Oricum, am să vin. Trebuie mai întâi să fac o injecţie tatălui dumitale.
- Da ştii, stai foarte puţin şi pleci. Zău!
[...]
