Mă simţeam ca un mare actor pe scenă, în faţa unui public care mă urmărea cu răsuflarea tăiată.
Fragment audio de 8 secunde din dialogul filmului Filantropica (2002).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:47:19 in versiunea DVD a filmului.
Contextul citatului
[...]
- Cine-şi poate permite să achite o asemenea notă?
- Deci, astea sunt preţurile, la noi vin clienţi care-şi permit.
- Iubi, te rog mult, uite-te daca ţie ţi se pare normal aşa ceva. Eu simt că-nnebunesc. Uite-te la ea!
- E enorm, noi nu avem atâţia bani. Nu există. Eu vă rog frumos să achitaţi.
- Iar eu vă rog frumos să-nţelegeţi că e vorba de o situaţie mai specială. Soţia mea...
- Nu-mi venea să cred. Îmi plăcea la nebunie!
- Mă simţeam ca un mare actor pe scenă, în faţa unui public care mă urmărea cu răsuflarea tăiată.
- Şi nu era decât debutul... prima seară dintr-un lung şir de preprezentaţii.
- Iubi, te rog, linişteşte-te, trebuie să mă-nţeleg eu cumva cu domnu'...
- Ce să ne-nţelegem domnule, n-am vorbit româneşte? Aveţi o sumă de achitat, vă rog frumos...
- Am simţit eu că nu e bine să ieşim în seara asta, numa' tu ai insistat să ieşim...
- Am vrut să fie ceva mai special... Noi v-am oferit ceva special...
- Ţi-am cerut eu ceva special, domnule?
- Ăăă? Nu ţi-am cerut nimic special!
- Nimic!
[...]