Mă apropii ca s-o salut, dar cum Bordeaux-ul dv., adică, pardon... parchetul dv., este foarte bine lustruit... oglindă, ce mai...! piciorul mi-alunecă, mă agăț de ea și în felul acesta obrazul meu s-a întâlnit din întâmplare cu al ei.
Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic 29 de grade la umbră (1965).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:09:15 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Intram în casă ca să mă odihnesc puțin pentru că mi se urcase la cap vinișorul dv.
- Ce numiți 'vinișorul' meu era vin de Bordeaux, domnule!
- E, continuați! Da... unde-am rămas? Cum 'unde-ai rămas'?
- Nu cred că m-am pilit, dar eram oleacă cherchelit.
- Așadar, intrând în casă, o zăresc pe doamna Pomadour.
- Mă apropii ca s-o salut, dar cum Bordeaux-ul dv., adică, pardon... parchetul dv., este foarte bine lustruit... oglindă, ce mai...! piciorul mi-alunecă, mă agăț de ea și în felul acesta obrazul meu s-a întâlnit din întâmplare cu al ei.
- Courtin, Adolphe ăsta al tău e prea din cale afară!
- Sunt un om de lume. Întrebați-l și pe domnul Courtin.
- Vorbiți cu mine, domnule. Vă rog.
- Care va să zică, piciorul v-a alunecat și-ați întâlnit din întâmplare obrazul doamnei Pomadour.
[...]