Atunci, știi ce-am făcut, ca s-o pot avea? Am pus să se strângă toate monedele de cinci franci de prin bănci și le-am topit într-un cuptor uriaș.
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic 59 minute de așteptare.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:20:22 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Am visat odată că eram ministru de finanțe.
- Da? Și ce făceai? Suprimai impozitele?
- Nu era nevoie, fiindcă eram ministru și aveam de unde să le plătesc.
- Bineînțeles, toate femeile trebuie să fi fost la picioarele tale.
- Da. Bărbații lor mi le ofereau ca să le scad impozitele.
- Nu, fiindcă nu iubeam decât o singură femeie.
- Care?
- Aia care seamănă, semănătoarea.
- Aia de pe moneda de cinci franci?
- Da.
- O găseam frumoasă, înaltă, zveltă, suverană ca o zeiță, semănând ogoarele în soarele dimineții.
- Și, firește, ea rămânea inaccesibilă, nu?
- Vai, da!
- Atunci, știi ce-am făcut, ca s-o pot avea? Am pus să se strângă toate monedele de cinci franci de prin bănci și le-am topit într-un cuptor uriaș.
- Din toate semănătoarele topite, încercam să fac să apară o fantomă.
- Nu.
- M-am aruncat în masa aceea de metal topit și era așa de cald, că m-am trezit.
- Curioase, visele astea... Ar fi interesant să ni le explice cineva.
- Cu siguranță, mai ales visurile de mărire.
[...]
