Închipuiește-ți că, fără să știu de ce, când mă-ntorceam acasă, în drum, urinam în fiecare seară în același loc. Iarba respectivă a fost pentru multă vreme victima acestui obicei al meu, fără să poată face ceva.
Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic 59 minute de așteptare.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:03:32 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Femeile au programul lor și le place să se țină de el.
- Dar, în cazul ăsta, programul ei nu s-ar deranja prea mult. Nu e ca și când ai sta o zi în plus.
- Ia uite, vezi o gaură în tufa aia de merișor?
- Planta n-a vrut să crească în direcția asta și, când au tuns-o, a apărut o gaură.
- Există la tot pasul victime în viață.
- Desigur.
- Am fost odată chiar eu instrumentul fatalității, cunosc problema.
- Închipuiește-ți că, fără să știu de ce, când mă-ntorceam acasă, în drum, urinam în fiecare seară în același loc. Iarba respectivă a fost pentru multă vreme victima acestui obicei al meu, fără să poată face ceva.
- Până în ziua când am avut sentimentul nedreptății pe care o comiteam.
- Și te-ai dus să urinezi în altă parte?
- Da. Și de-atunci am schimbat locul de fiecare dată.
- O chestie ca asta îți dă de gândit, știi?
- Uite c-au și trecut trei minute.
- Chiar ceva mai mult. Trei minute și jumătate.
- Timpul cât să fierbi un ou moale.
- Exact...
[...]