Și-apoi, cu o femeie, ceea ce face să treacă timpul foarte plăcut, e conversația mută. Mai un zâmbet, mai o privire, mai o strângere de mână... ajungi chiar să-i furi o mică sărutare, sau chiar una mai mare.
Fragment audio de 20 secunde din piesa de teatru radiofonic 59 minute de așteptare.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:07:12 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- O floare, o șopârlă, mutra unui impiegat, clopotul care sună... afișele.
- Tu îi explici cum merg treburile, cum se numerotează locomotivele, la ce servesc liniile de garaj...
- De ce balastul e făcut din pietre...
- De ce există un interval între capetele de linie...
- În fine, toate lucrurile astea mărunte, pe care femeile nu le știu.
- Și-apoi, cu o femeie, ceea ce face să treacă timpul foarte plăcut, e conversația mută. Mai un zâmbet, mai o privire, mai o strângere de mână... ajungi chiar să-i furi o mică sărutare, sau chiar una mai mare.
- O gâdili cu un fir de iarbă, îi mai dai câte un fior...
- Da, pe când, între bărbați, ești obligat să întreții numai conversații serioase.
- Când te gândești un pic, îți dai seamă că, fără femei, viața n-ar fi veselă deloc.
- Așa e.
- Firește, trebuie să-ți și placă. Așa, ai să găsești pe unii care or să-ți zică: Femeile sunt femei!
- Mda... totuși, câteodată să știi că e penibil să conduci o femeie la gară.
- Da, când s-a stricat căruța, când te-ai despărțit de ea...
[...]