- Și nu izbuteai?
- Nu.
- Și-atunci, ce-ai făcut?
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic 59 minute de așteptare.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:20:44 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nu, fiindcă nu iubeam decât o singură femeie.
- Care?
- Aia care seamănă, semănătoarea.
- Aia de pe moneda de cinci franci?
- Da.
- O găseam frumoasă, înaltă, zveltă, suverană ca o zeiță, semănând ogoarele în soarele dimineții.
- Și, firește, ea rămânea inaccesibilă, nu?
- Vai, da!
- Din toate semănătoarele topite, încercam să fac să apară o fantomă.
- Și nu izbuteai? -Nu. -Și-atunci, ce-ai făcut?
- M-am aruncat în masa aceea de metal topit și era așa de cald, că m-am trezit.
- Curioase, visele astea... Ar fi interesant să ni le explice cineva.
- Cu siguranță, mai ales visurile de mărire.
- Vrei să te-apropii de femeie, nu?
- Am să am tot timpul să mă uit la ea în tren.
- Dar vrei totuși să vezi dacă e tot așa de bine de aproape ca de departe?
- Mda... câteodată ai surprize neplăcute.
- Poftim, e trei și cinci, nu mai avem decât 33 de minute de așteptat.
[...]