Chiar şi otrăveşte, la nevoie... Câini? Căţei, de preferat!
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic A murit Bubi! (1978).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:41:36 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Are un nume, uite că nu mi-l amintesc acum. Un nume de ceva care se poartă pe cap...
- Se poartă pe cap? Bască! Nu! Ceva care se poartă pe cap iarna! A, da! Căciulă...
- Căciulă! Dar, de unde şi până unde ai aflat tu de Căciulă?
- Mi-a spus veterinarul lui Bubi...
- Căciulă ăsta se pare că e un mare cunoscător. Ţine câini în pensiune, cumpără, creşte, vinde...
- Auzi, al dracului! Era specialist şi eu nu ştiam...
- Chiar şi otrăveşte, la nevoie... Câini? Căţei, de preferat!
- O să mă-nțeleg cu el și-o să-l țină pe Bubi în pensiune, până ne întoarcem noi...
- În schimb, tu îl primeşti la loc în slujbă şi îi măreşti leafa...
- Dar de unde ştii tu că l-am dat afară din slujbă?
- Ştiu că l-ai şi bătut... Ştiu tot, bestie fără suflet... Monstru cu chip de om...
[...]