Şezi, te rog. Linişteşte-te şi spune-mi limpede, ceea ce vrei să-mi spui. Nu-nţeleg nimic...
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic A murit Bubi! (1978).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:35:51 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- În ce privinţă? Cu copiii! Care copii? Ai mei! Cinci! Şi ei nu sint vinovaţi cu nimic...
- Dar nu m-a lăsat inima... Că eu n-am omorât o râmă, în viaţa mea! Cum era să omor un câine?
- Ce câine, omule? Al dumneavoastră. Şi-acuma m-a pedepsit că nu l-am omorât.
- Cine, domnule? Domnul director general Barcian!
- Şi m-a dat afară din slujbă... După treizeci de ani... Văduv şi cu cinci copii...
- Dar, ce să fac? Dacă nu m-a lăsat inima să-l omor, nu m-a lăsat şi pace.
- Şezi, te rog. Linişteşte-te şi spune-mi limpede, ceea ce vrei să-mi spui. Nu-nţeleg nimic...
- Dacă n-am putut să-l omor, n-ani putut şi gata...
- Şedea, săracul, în braţele mele colăcel şi se uita, aşa, la mine ca un copil părăsit...
- Ce să vedeţi dumneavoastră! Odată a ridicat căpşorul spre mine şi-a-nceput să-mi lingă mâna!
- E! Mai aruncă-l dumneata, dacă poţi...
- 'Mă cuţule, zic! eu n-am nimic cu tine şi nu vreau să te omor...
[...]