Mi-e așa de milă de ea încât aș iubi-o cu adevărat. Dar nu se poate! Agasantă femeie... Locuința, foarte bună, dar ea e agasantă.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Amorul unui subaltern (1970).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:18:25 in versiunea Radio a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și-apoi, mi-e milă și de mine.
- Ce-i aia, de fapt, o biată ipocrizie omenească, domne? Ce atâta scandal și discuții, frate?
- Un gest de tandrețe cădea ca musca-n lapte, dar era acolo. Nu era sublimul, dar era totuși ceva.
- Așa, ce-o să fac? S-o iau de la capăt... Să fiu ipocrit cu altă femeie.
- Eu vreau să fiu ipocrit c-o singură femeie Pân' la sfârșitul vieții!
- Mi-e așa de milă de ea încât aș iubi-o cu adevărat. Dar nu se poate! Agasantă femeie... Locuința, foarte bună, dar ea e agasantă.
- Eu sunt slab din fire, muieratic... drama, inevitabilă.
- În numele lui Romeo și al Julietei, Dobrișor Spălățelu e acuzat de ipocrizie.
- Această sentință va fi adusă la cunoștința logodnicei și-ntregii lumi.
- Ah, ce bine era dacă te iubeam! Aveam și locuința asigurată, aveam și conștiința curată.
- Ah, cât urăsc blestematul ăsta de suflet care nu vrea să te-ajute când ai nevoie de el!
[...]