Uite ce-ți propun: eu voi considera că tu ai avut intenții bune, dar nu te-ai priceput, iar tu te vei duce mâine și vei duce butucii... ăsta, colierul... înapoi.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Anotimpurile umorului.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:58:20 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Dragă, avea și de platină, dar mi-a fost frică să-l iau. Dacă, pân-acasă, mi se-ntâmpla ceva?
- Tu nu m-ai fi crezut niciodată c-am fost în stare să-ți iau un colier scump.
- Uite, între scump și lemn... mai erau și alte categorii.
- Numai ție putea să-ți vină ideea să-mi pui capul pe butuci!
- Ca metaforă, nici măcar nu e foarte greșit.
- Și mașina mea stă acuma pe butuci, și tu susții c-o iubesc mai mult ca pe tine.
- Uite ce-ți propun: eu voi considera că tu ai avut intenții bune, dar nu te-ai priceput, iar tu te vei duce mâine și vei duce butucii... ăsta, colierul... înapoi.
- Cum vrei tu, iubito. Aglaia o să fie fericită.
- Aglaia? Ce-are a face Aglaia cu colierul de lemn?
- Are. I l-am suflat din fața nasului, m-a rugat cu cerul și pământul să i-l cedez și nu m-am lăsat.
- Acum o să-i dau un telefon, să vină la magazin să i-l dau.
- Dar ce-o fi găsit Aglaia la zdrăngăneaua asta?
- Zicea că Mihaela și-a luat așa ceva și ea alerga prin tot orașul, să găsească unul la fel.
[...]