Dar, deodată, când mai bine la isprava sa privește, colo-n scorbura-nnegrită, Păcală... ce zărește? O ulcică... Și-n ulcică?
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Anul trece, glumele rămân.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:42:15 in versiunea Radio a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Marțea următoare însă, când s-a dus din nou să-i ceară, Scââârți! făcu din nou stejarul.
- Cum? nici azi? alt marți vrei, iară?
- A, copacule nemernic! stai, că te-nvăț eu minte!
- N-o să porți purta cu vorba, tu, pe nimeni de-azi înainte.
- Și scoțând din sac toporul ce-l luase de-acasă, începu să dea cu sete în rădăcina noduroasă.
- Dar, deodată, când mai bine la isprava sa privește, colo-n scorbura-nnegrită, Păcală... ce zărește? O ulcică... Și-n ulcică?
- Mamă! ce mai bogăție! Galbeni mari și mici, grămadă! Prețuiau... o-mpărăție.
- Vai! Vai de mine, ce comoară!
- Vezi, bătrâne putregai, erai plin de bani și totuși îmi spuneai mereu că n-ai!
- Mă făcuși s-alerg p-aicea de atâtea ori degeaba!
- Ți-a plăcut să strângi avere după cum se vede treaba.
- Și-ncepând cu mâna plină galbenii a-i vântura: -Acuma... prețul vacii, am de unde mi-l lua!
[...]
