Prieteni, aplauzele nu-și au rostul.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Atemporale de sezon.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:07:57 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și, ca un făcut, vehiculul se proptește apoi într-un stâlp.
- Pornește vitejește pe jos, dar drumul e lung, traversările ample. O asemenea îndeletnicire ia timp.
- Pe scena teatrului de păpuși, spectacolul a luat sfârșit de câteva minute.
- Ovațiile invitaților la premieră, mai ales ale rudelor autorului, contenesc cu greu.
- Roșu de emoție, autorul piesei suie cele câteva trepte care, din sală, duc pe scenă.
- Prieteni, aplauzele nu-și au rostul.
- Modesta mea piesă, puținul har cu care am fost dăruit...
- Nu, vă rog, nu începeți iar. Îmi dau lacrimile.
- La rugămintea expresă de a nu aplauda, spectatorii se simt obligați să reînceapă aplauzele.
- Vă poftesc pe toți la o cafeluță, o gustărică... Să nu mi-o luați în nume de rău.
- Maestre, aș rămâne cu drag, dar sunt cu nepoțelul. Mă veți scuza, vă rog.
[...]