Nu e om în sat care să nu știe că-ți rupeai de la gură ca să pui câte ceva de-o parte pentru căsuța asta...
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Aventurile lui Cipollino.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:03:41 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Dar ce văd? Niște case. Înseamnă c-am ajuns la marginea unui sat. Ia să dau o fugă până acolo.
- O, când fug, trebuie să-mi țin pantalonii bine cu mâna, ca să nu se rupă de tot.
- Prietene cizmar! Meștere Ciorchină!
- Ce s-a-ntâmplat, cumătre Tărtăcuță?
- Ia vino, ia privește, căsuța mea e gata. Ți-e mai mare dragul să te uiți la ea, nu-i așa?
- Așa e, dar mult ai mai pătimit pân-ai văzut-o gata.
- Încă de pe când eram copil visam să am căsuța mea. În fiece an îmi cumpăram câte o cărămidă.
- Nu e om în sat care să nu știe că-ți rupeai de la gură ca să pui câte ceva de-o parte pentru căsuța asta...
- Acuma, însă, am căsuță. Cine mai e ca mine?
- Ce-i drept, că e ea cam mititică...
- Dar, după câte văd, nu prea poți să stai în picioare, fiindcă te lovești cu capul de tavan.
- Și nici să te-ntinzi nu poți, fiindcă-ți ies picioarele prin ușă.
- Ai dreptate, dar am să mă deprind, cu vremea și-mi voi strânge picioarele, când dorm.
- Și-acum, cumătre Tărtăcuță, îți urez noroc în casa nouă și să trăiești fericit în ea!
[...]