Dar la sărăcuța de mine însă nu se gândește...
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Bădăranii (1958).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:37:20 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Ia stai, ia stai... Dacă te mulțumești c-o pereche de mâneci, îți dau eu dintr-ale mele.
- Vrei și-un șirag de mărgele? Ei ba nu! Ți-aduc acuși.
- Mi-e milă de ea, săraca! Noi femeile... ce mai! cum mă vezi și cum te văd, suntem toate o apă!
- Dă vina pe tata! Dar mi se pare mie că dumneaei e aia care nu vrea.
- E drept că tata e un bădăran, și nu-i prea place să vadă în casă lucruri drăguțe.
- Când are însă dânsa poftă să-și facă o rochie, și-o face și pe el îl lasă să urle cât o vrea.
- Dar la sărăcuța de mine însă nu se gândește...
- Parcă n-aș cunoaște-o: îi e necaz pe mine, că-s mai tânără și mai frumoasă decât ea.
- Nu-i prea convine că sunt și eu aici în casă.
- Hai, scoate-ți șorțul ăla. L-am scos.
- Vino-ncoa', să-ți pun mânecuțele. Întâi să le văd. Uite-le: sunt aproape neatinse.
[...]