Mi-e milă de ea, săraca! Noi femeile... ce mai! cum mă vezi și cum te văd, suntem toate o apă!
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Bădăranii (1958).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:37:02 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Mi-am atârnat zgarda asta de gât de mi-e mai mare rușinea. Asta-i de pe vremea bunicii!
- Prin casă, mai merge cu straiele astea... dar aș vrea să le înfrumusețez și eu cu ceva.
- Ce naiba! Nu sunt o cerșetoare! Sunt și eu fată tânără și cred că mi-ar sta bine să mă gătesc puțin.
- Ia stai, ia stai... Dacă te mulțumești c-o pereche de mâneci, îți dau eu dintr-ale mele.
- Vrei și-un șirag de mărgele? Ei ba nu! Ți-aduc acuși.
- Mi-e milă de ea, săraca! Noi femeile... ce mai! cum mă vezi și cum te văd, suntem toate o apă!
- Dă vina pe tata! Dar mi se pare mie că dumneaei e aia care nu vrea.
- E drept că tata e un bădăran, și nu-i prea place să vadă în casă lucruri drăguțe.
- Când are însă dânsa poftă să-și facă o rochie, și-o face și pe el îl lasă să urle cât o vrea.
- Dar la sărăcuța de mine însă nu se gândește...
- Parcă n-aș cunoaște-o: îi e necaz pe mine, că-s mai tânără și mai frumoasă decât ea.
[...]