Adevărat... e scrisul ei. Ce perfidie! Ia să vedem ce-i scrie.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:46:06 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Dacă nu-i dau doctorului scrisoarea, o să vadă că l-am mințit. Și-atunci stric tot ce-am făcut.
- Cum să fac să afle și Rozina acest lucru? Altfel, iese o încurcătură...
- M-am uitat pe gaura cheii și-am văzut că Rozina citea scrisoarea de la vărul ei, ofițerul.
- Sunt precaut, înainte de a i-o da, am citit-o, nu mă las eu dus cu una, cu două.
- Va să zică, nu ne-aude și nu ne vede nimeni?
- Atunci, poftiți scrisoarea pe care senora a trimis-o contelui.
- Adevărat... e scrisul ei. Ce perfidie! Ia să vedem ce-i scrie.
- De când mi-ai destăinuit numele și sentimentele dumitale...
- Nu mai încape nicio îndoială că i-a trimis-o...
- De data asta vă rog eu să vorbiți mai încet.
- Don Bazil m-a însărcinat să vă spun că totul e gata pentru mâine.
[...]
