De la cineva căruia femeile nu-i spun niciodată numele... poate că era chiar răspunsul la biletul scăpat pe fereastră.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:28:25 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Se-ntoarce. Fugi, mă faci să mor de frică!
- Mă tot întreb ce-a putut avea Figaro de vorbit cu dumneata?
- Foarte simplu, despre Marcelina... starea ei, pe cât se pare, e destul de rea.
- Nu cred. Sunt convins că ți-a adus o scrisoare.
- De la cineva căruia femeile nu-i spun niciodată numele... poate că era chiar răspunsul la biletul scăpat pe fereastră.
- Are haz că vrei să mă convingi și pe mine acum.
- Ia dă-mi, te rog, mâna. Dă-mi-o, că nu ți-o mănânc.
- Poftim, degetul e pătat de cerneală. Ce vrei, dovadă mai bună?
- Asta-i dovadă? Mă faci să râd.
- M-am fript la lumânare, pe când lucram la gherghef.
- Și se știe că e bine să-nmoi imediat degetul în cerneală, ca să-ți treacă.
[...]
