Mă gândesc, știi, că, dacă are să-ntâmpine piedici, să nu se descurajeze.
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:20:31 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- În definitiv, cum aș putea eu să interzic unui tânăr să mă stimeze?
- A, și ruda mea, să știți, are pentru dv o stimă nemărginită.
- Da, dar dacă face vreun gest necugetat, suntem pierduți amândoi, și el și eu.
- Cum o să-și închipuie, senora? Sigur că din prietenie, se vede cât de colo...
- Mă gândesc, știi, că, dacă are să-ntâmpine piedici, să nu se descurajeze.
- Imposibil. Numai când îl aud cum vorbește și simt că mă-ncinge și pe mine dogoarea pasiunii lui.
- Așa. Acum, c-am rămas singură, să-mi reiau broderia, că vine tiranul.
- E ceva nemaipomenit, blestematul ăsta de Figaro.
- Un minut dacă lipsesc de-acasă, gata, le găsesc toate alandala.
[...]
