- Nu vrei să vii și dumneata?
- Ba da.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:41:36 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Purtarea asta sinceră mi-alungă toate bănuielile. Chiar dacă aș mai fi rămas cu vreuna...
- Se poate să-ți aduc asemenea injurie?
- Te rog să socotești acest refuz ca o dovadă a încrederii mele absolute și să nu mai vorbim de asta.
- Mă duc acum s-o văd pe Marcelina, căreia Figaro i-a pus, nu-nțeleg de ce, ventuze la tălpi.
- Nu vrei să vii și dumneata? -Ba da.
- Și, pentru că ne-am împăcat, dă-mi, te rog, mâna, micuța mea.
- Dac-ai vrea să mă iubești, nici nu știi ce fericită ai
- Dac-ai putea să-mi placi, cum te-aș mai iubi...
[...]
