Primo, sunt chiriașul lui, fără să-i plătesc, însă, niciun ban. Nu-i vorbă, drept recunoștință, îi promit în fiecare an că-i dau vreo zece galbeni, dar rămâne cu promisiunea.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:09:43 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Cu atât mai bine! prin urmare, îmi cuceresc fericirea, pedepsind totodată și un nemernic.
- Spuneai că, de frica adoratorilor, doctorul ține fata închisă, cu ușa încuiată?
- Dac-ar putea, ar și fereca-o.
- Ei, drăcie! asta mă cam încurcă.
- Primo, sunt chiriașul lui, fără să-i plătesc, însă, niciun ban. Nu-i vorbă, drept recunoștință, îi promit în fiecare an că-i dau vreo zece galbeni, dar rămâne cu promisiunea.
- Mă rog, îi dai, nu-i dai, ești tot chiriaș.
- Și, afară de asta, mai sunt bărbierul, chirurgul și spițerul casei.
- Figaro, prietene, vino să te-mbrățișez! Ești salvatorul meu.
- Uite, domnule, cum nevoia micșorează distanța dintre oameni...
- Dac-am scăpa măcar 12 ore de servitorii care o păzesc...
- La asta mă gândeam și eu: n-aș putea găsi prin spițerie niscaiva prafuri nevinovate?
[...]
