Roșesc de indignare, domnule, când văd cum tragi concluziile cele mai sfruntate din lucrurile cele mai nevinovate.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:29:52 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Așa? Bine. Atunci, să vedem ce spune martorul al doilea.
- Sigur că lipsește. Am făcut-o cornet pentru bomboanele pe care le-am trimis fetiței lui Figaro.
- Dar pana de ce s-a-nnegrit? Te pomenești că ai scris adresa fetiței...
- Nu. De pană m-am servit ca să îndrept o floare pe vesta pe care ți-o brodez la gherghef.
- Roșesc de indignare, domnule, când văd cum tragi concluziile cele mai sfruntate din lucrurile cele mai nevinovate.
- Foarte bine. Spui că sunt nedrept. Se poate.
- Na! Ei, nu spun eu că la noi e vraiște? Poftim, acum urcă scara un bețiv.
- Senora, te rog, treci dincolo.
[...]
